Nu c-am fi vitezomani (si nici ca prinde 200), dar forma, forma! Joasa, cu botul indreptat spre orizont, parca asteapta doar jarul. Sau piciorul pe acceleratie, dupa caz.
E al doilea membru al familiei, adoptat tocmai din Germania, tara lui de bastina. Cu aventuri, desigur, ca asa ne sta noua bine. Povestea lui incepe acum trei ani, odata cu pelerinajul spre Wolfsburg. Broscuta noastra era in reparatii, asa ca ne-a luat Osi cu a lui. Era cea mai importanta calatorie a clubului de pana atunci, si noi mergeam cu ia-ma nene. Incredibil, stiu!
Se vede deci de ce era necesar sa ne intoarcem totusi cu o masina. Si nu oricare: de-acum aveam broscuta, dar ne lipsea un Karmann Ghia. Pe vremea aceea nici nu mai era altul in club, alt motiv pentru a ne cauta unul :).
Am vazut unul frumos si de vanzare chiar acolo, la intalnire. Urma sa mergem la Hanovra si sa perfectam afacerea a doua zi dupa ce restul plecau spre casa. Cu noi a ramas Karcsi cu broscuta lui iubitoare de viteza (si decapotabila pe deasupra). Si uite-asa luni am pornit-o spre Hanovra (in directia opusa drumului spre casa), noi doi pe bancheta din spate peste vreo trei randuri de saci de dormit si alte bagaje (paranteza: NU calatoriti asa intr-o broscuta decapotabila, cu 120kmh decat daca folositi crema cu factor de protectie solara 200; altfel o sa sfarsiti ca noi, dupa o jumatate de zi nu ne mai puteam misca obrajii si nu stiam de ce).
Dupa ce am facut o bucata buna de drum am sunat proprietarul masinii, sa-i spunem ca am pornit. Surpriza, o vanduse! Ni s-au inecat toate corabiile instantaneu. Unde sa mai gasim alta? Cum sa mergem acasa si apoi sa ne intoarcem iarasi? Cu cine? Deprimati, am oprit la o benzinarie si am inceput sa cautam KG-uri pe mobile.de. Am gasit unul care arata super bine, in Berlin; departe, da. Am sunat sa vedem daca mai este, da, totul era ok.
Am pornit deci spre Berlin, ce era sa facem? Am ajuns seara tarziu, nici vorba sa mai fie deschis la depozitul respectiv de masini. L-am reperat totusi, ne-am invartit o vreme pe-acolo incercand sa vedem masina, dar n-am reusit. Am gasit in cele din urma un hotel (greu, era campinatul european de fotbal, bucuria noastra). A doua zi am mers sa vedem masina. Nu prea convinsi, nu mai arata atat de bine ca in poze, pretul era destul de mare. Ca sa nu mai vorbim de vanzatori, care erau dubiosi de-a dreptul. Cand am vazut ca nici actele masinii nu erau tocmai in ordine, am renuntat.
Din ce in ce mai dezamagiti, am mai cautat pe mobile alt Karmann. Am gasit unul in Nierstein, pe malul Maine-ului, langa Mainz. Am vorbit cu omul (tot depozit de masini) si am pornit. Ne-am grabit sa ajungem in aceeasi zi, macar sa nu mai pierdem aiurea timpul. De data asta norocul a tinut cu noi. Am ajuns, am vazut, ne-a placut, arata bine, se vedea ca fusese ingrijit. Vanzatorul parea si el ok asa ca dupa o negociere usoara am batut palma. A doua zi urma sa facem actele si sa pornim (in sfarsit!) spre casa.
Ei, bine-nteles ca lucrurile n-au stat chiar asa simplu; desi te-ai fi asteptat, de la niste nemti. Ca sa nu mai platim ceva taxe suplimentare la vama, ne trebuia un atestat in care sa scrie ca masina e produsa in Europa, nu in America (s-au facut si pe-acolo cateva). Bine-nteles, neamtul responsabil cu certificatele lipsea in ziua aceea. Ne-am intors in Nierstein, noroc ca oraselul era foarte frumos, la fel si imprejurimile. Daca n-ar fi fost dorul de casa, oboseala si faptul ca noi eram aproape fara bagaje, ca nu mai incapusera... ar fi fost ca-n vacanta.
Urmatoarea zi parea ca o sa pornim totusi spre casa. Dragos si Karcsi au plecat sa rezolve cu certificatul, noi am pregatit bagajele si-i asteptam cu nerabdare. In sfarsit au sosit, totul era in ordine, asa ca am plecat. N-am ajuns departe, la iesirea din oras cablul de ambreiaj de la decapotabila s-a rupt. Ne-am intors (deja nenea ala facuse ochii mari cand ne-a vazut iarasi acolo) si in cele din urma am facut rost de cablu de la o broscuta veche de-a lui. Si-am plecat – de data asta de-adevarat. Am mers intins pana-n Austria unde am innoptat intr-o benzinarie, in masina (cand ne-am trezit a doua zi, pe o masina din apropiere cazuse un copacel, fusese o furtuna peste noapte).
In sfarsit urma sa ajungem acasa! In buna traditie romaneasca, dat fiind faptul ca eram aproape am considerat ca putem pleca mai tarziu si am cam pierdut vremea. S-a-ntors impotriva noastra, cum era de asteptat. Imediat dupa Nyiregyhaza a cazut incarcarea. Am oprit si am incercat sa remediem, degeaba. Mergea putin, apoi cadea din nou. Am mers cat mai mult cu farurile stinse, sa le pastram pentru noapte. Degeaba, ca am ajuns tarziu in vama si am avut de stat destul de mult, pana am rezolvat cu actele.
Am mai incercat o rezolvare in Petea la benzinarie; a tinut fix pana am iesit pe sosea :)). Periile dinamului erau prea tocite sa mai faca fata si n-avem cu ce sa le inlocuim. Karcsi a spus ca ei nu mai pot sta, ii astepta copilul acasa de cateva zile deja; normal, de altfel. Asa ca am oprit undeva la intrarea in Satu Mare, l-am sunat pe Osi si l-am chemat in ajutor. Nu stiu ce si-o fi zis in sinea lui (era deja trecut de miezul noptii), dar ne-a promis ca vine. L-am asteptat, a ajuns in jur de 3 dimineata, am facut schimb de baterii si am pornit. Tot cu pozitiile doar, ca nu ar fi tinut bateria altfel. Noi eram extrem de obositi, ni se inchideau ochii aproape (probabil si lui) asa ca am tot conversat prin statii, incercand sa ramanem treji.
Am ajuns cu bine si am facut iarasi rocada cu bateriile in parcarea de langa bloc. Bine-nteles ca ii golisem bateria, asa ca a trebuit sa-l impingem ca sa porneasca, o ultima aventura :). Ma indoiesc ca a mai apucat sa doarma inainte sa mearga la serviciu, dar macar asa a fost primul din club care a vazut Karmann-ul in... motor si caroserie (carne si oase nu prea merge).
Masina a fost o vreme senzatia clubului, intre timp s-au inmultit KG-urile si in Baia Mare si in tara. In oras inca mai atrage priviri admirative, mai ales ca anul trecut a fost restaurat si vopsit frumos. O vreme a fost cea mai noua masina a noastra, dar numai pana am cumparat Dokka.
Fisa masinii:
Model: Karmann Ghia
Culoare: verde cu crem
Motor: 1.6 cu 50 CP
An de fabricatie: 1972
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu