Peste Transfagarasan Cu Doka

Pentru ca nu mai fusesem din copilarie pe Transfagarasan si pentru ca tot aveam treaba prin Bucuresti am hotarat ca asta ar fi o ocazie buna . Doka s-a comportat admirabil si a facut drumul o adevarata placere.
Traseul a fost Baia Mare- Dej-Reghin-Targu Mures-Sigisoara-Agnita-Curtea de Arges-Pitesti-Bucuresti.
Acum va las in compania imaginilor.

                                                                  Intre Sighisoara si Agnita

                                                                             Urcare

                                                            Fotografie cu echipajul complet

                                                                  Un bus la inaltime

                                                                         Coborare

                                                              Traversand Vidraru




                                    Transfagarasanul vazut de la bordul busului

Doka aproape de final

Pentru ca Doka umbla liber pe soselele patriei si pe langa o sa declar restaurarea terminata desi mai sunt de facut diverse lucruri .

Sa incep cu ce am facut:

Instalatie electrica noua si cel mai important lucru, functionala.

Chedere noi la usile fata, capota motorului, si sper cat mai curand la usa pasagerilor de pe banchetele spate, asta se gaseste mai greu.

Scaunele retapitate, cu un material decent, zic io, data viitoare vor primi materialul original.

Trepte de cauciuc pe praguri.

Aparatori de noroi cu sigla VW.

Trusa de prim ajutor in pozitia celei originale de la busurile de armata.

Ceas de temperatura uleiului plasat sub bord.. Asta desi nu face parte din dotarea originala l-am pus sa pot supraveghea noul 1776  din spate la drumuri mai lungi.

Ar mai fi de facut:

Incalzirea, asta e pe jumatate rezolvata, mai am nevoie de o singura piesa pentru a fi functionala.

Tapiteria de pe plafon. Nu am gasit deocamdata material alb cu gaurele si nu vreau sa pun altceva pana o sa gasesc.

Filtru tip cartus pentru a prelungi viata motorului.

Trebuie sa montez in bena niste sine de aluminiu cu rol de fixare a lucrurilor din bena pe care busurile de armata le aveau peste tot. O parte din ele le-am primit deja cadou de la un prieten bun din Dej si urmeaza sa fie montate.

Suporturile pentru pistoalele mitraliera, asta cand o sa le gasesc pe undeva.

Va mai retin la vizionarea  catorva poze si va las.

BBM 2010

Ştiu, lungă tacere. Da' dacă n-am fost nicăieri, nici busul nu l-am recuperat... despre ce să şi scriu? Noroc că aia cu busul se rezolvă mâine, ştiu eu pe cineva foaaarte fericit :P
Deşi târziu, ne începem şi noi sezonul, la Bran de data asta. Nu de alta, da' am o întâlnire importantă :P în zonă, altfel nu ştiu cum ne-am fi mobilizat (madam, am zis bine?). Mă aştept să fie frumos, întrucât de la jumătate am auzit numai cuvinte de laudă. Să ne vedem cu bine, ca să zic aşa :)

Restaurare DOKA II

Acuma ca e gata vopsit, operatiune care a durat 2 luni, pot scrie si episodul legat de vopsea, alegerea culorii si alte peripetii.
Dupa un lung studiu pe diverse site-uri in care era prezentata paleta de culori in care au fost vopsite busurile vw in toate timpurile m-am hotarat sa-l fac bej, aveam de ales intre vreo trei  feluri de bej : Ceylon beige (L13H), Dakota beige (L13A) sau  Mexico beige (LE1M). Ca sa ma pot hotari intre cele trei culori am umblat pe la toate m,agazinele de vopsele auto din Baia Mare in speranta ca o sa gasesc un paletar ca sa le pot vedea pe viu, dar astea fiind culori din anii 70 nimeni nu le avea. Toate astea se intamplau cam pe cand incepuse tinichigiul lucrul la caroserie; asa ca, avand atata timp la dispozitie, m-am razgandit bineinteles si am hotarat sa-l fac gri, mai precis Mouse grey (L325) mat, si asta a ramas decizia definitive… pana dupa ce am luat vopseaua si am dus-o la vopsitor. Acolo ma astepta o surpriza care m-a facut sa ma razgandesc din nou. In timp ce slefuia vechea vopsea de pe botul busului, vopsitorul a gasit o parte dintr-o emblema a armatei germane.

Eu stiam ca busul apartinuse armatei si pe alocuri se mai vedea vopseaua originala  verde NATO, 319 sau RAL 6014 - asa ca la scurt timp dupa ce am plecat de la vopsitor m-am hotarat sa ii redau busului culoarea din tinerete. Am avut noroc cu un prieten care, incantat de alegerea mea, s-a si oferit sa cumpere el vopseaua  gri asa ca totul era in regula.
Nu imi dadea pace totusi bucatica aia de emblema care putea spune multe despre viata busului in prima tinerete asa ca m-am pus pe rasfoit netul in cautarea emblemelor armatei germane, in speranta ca una se va potrivi cu bucatica mea si imi va spune unde a facut busul armata.  Pana la urma am gasit-o si am aflat ca busul facuse parte dintr-o unitate de elicoptere in  sudul Germaniei la Laupheim . Restul informatiilor despre bus le-am aflat de pe placuta cu M-codes plasata sub bord, cu ajutorul siteului http://www.type2.com/ si al inimosului om care-l administraza, astfel :

code 178:
Wooden floor panels with built-in guiding rails (also in the side panels and on the floor above the engine compartment) for mounting tools and instruments.

code 191:
With outer and center under floor plates

code 542:
Various special built-ins for German Army purposes

code 571:
Rear fog lamp

code 632:
Further suppressed equipment (German Army)

code 710:
Tail light lenses yellow-red instead of yellow-red-white

code 961077:
9: special paint instruction
610: colour: "olivgrün L319" (Olive green L319), RAL 6014 (you can order the paint at your local paint shop with the RAL-code)
77: interior: canyonbraun (Canyon brown)

Am mai aflat data nasterii busului: 20 februarie 1978
Totusi cateva coduri au ramas nedescifrate deocamdata: N39, RS6 si RS7.

Pentru partea de izolatie au fost folosite produse Body si dupa vopsire a fosat aplicata ceara pentru cavitati prin usi, praguri si alte parti expuse umiditatii .
Agentul de matuire a vopselei a fost de asemenea de la Body procurat de un prieten bun din Bucuresti intrucat prin Baia Mare nu-si prea bate nimeni capul sa aduca. Gata, in episodul urmator, partea mecanica .

Sondajel de opiniune :P

Daca am vazut ca totusi mai intra lumea si pe blogu' asta, mi-am zis  ca mi-ar placea sa stiu si cum ajunge aici.
De aceea va rog dati cu clickul (si cu subsemnatul :P) la sondajul din partea dreapta, sa nu mor de curiozitate (asta daca mai intra careva pana la sfarsitul lunii :)) ).
Puteti sa lasati si comentarii aici, daca simtiti ca nu-i destul de explicit sondajul. Merci! :)

Cahaharnaval broscaresc 2010 (sau Cronica unei seri anuntate :P)

Aseara, deci impresiile-s inca foarte proaspete. La fel si oboseala, ca doar o stiti pe aia cu socoteala de-acasa, care nu se potriveste niciodata cu cea din targ, nu? :)

Pentru mine a fost prima participare, revelionul broscaresc inventat in 2006 s-a transformat anul trecut in carnaval (si asa sper sa si ramana ever after) insa din cauza de copil mic si sugator (nu ca anu' asta n-ar fi) am ratat primera edicion. Ma asteptam sa fie ca si anul trecut - sa vin cu Alla, sa vedem care cu ce-i costumat si sa mergem la somn. Ei bine, planurile mele au fost brutal date peste cap de una bucata copila neobosita, care abia s-a lasat tarata acasa la... tantananaaaa! ora doua fara un pic. Noaptea.

Lasand deci la o parte planificarea totalmente gresita, a fost fain. Adica ne-am distrat, lume. Nu pot sa fac comparatia cu anul trecut  decat din punctul de vedere al costumelor. Cele de acum mi s-au parut mai lucrate, mai elaborate, cu o grija mai mare pentru povestea din spate. Lucru deosebit de bun, as zice, mai ales daca ma gandesc la editiile viitoare :P.

Pentru ca-s om si eu, deci subiectiva, trebuie sa pomenesc de preferatii mei, si anume Asterix cu Obelix (fosti Stan si Bran anul trecut; deliciosi si grozavi impreuna :) ) si cosarul cu pisica pe acoperisul fierbinte :). Daca anul trecut petrecerea ar fi putut usor trece drept o intrunire OPEC, anul asta s-a schimbat treaba si ne-au napadit corsarii (nu e de mirare, de altfel, daca au vazut data trecuta ce de bogatasi s-au adunat...), veniti in perechi, sa nu bata la ochi. Traiasca egalitatea sexelor! :P. La egalitate, cred, din punct de vedere al numarului s-au regasit rockerii/hippiotii (din care cu mandrie detinem un exemplar); dar ei sunt pacifisti, nu creeaza probleme. Si-am mai avut asa: un mire cu mireasa lui, vreo doi scotieni, un faraon (plutind, inalt si enigmatic, cu vreo jumate de metru deasupra noastra, a celorlalti), o spiridusa, o vrajitoare, un judecator antic, vechi si de demult :), doi tarani maramureseni autentici (atat de autentici, incat costumele lor de canepa au atras atentia hippiotilor :P), niste tineri EMO, doua buburuze fermecatoare, dulci si adorabile (simtiti mandria de mama aici, da?), o Scufita Rosie, o Wilma, un preot reformat (sa ne tina totusi cat de cat pe calea cea dreapta), vreo doua doamne de curte veche, o zana, un militian (in amintirea vremurilor trecute), un arab ratacit, care a ratat cu un an intalnirea deja mentionata, niste soldati dezarmati, ca pe timp de pace si prietenie, un indian, un cowboy, un endurist pe care nu l-am recunoscut mascat asa :)) plus, venit de departe, insusi marele Churchill cu doamna sa, intr-o pauza de razboi (Winston, nu doamna).

La pupitrul tehnic l-am avut pe unicul si irepetabilul Costin, care ar fi putut pune ceva mai mult rock si ceva mai putine chestii zbantuibile pur si simplu. Dar na, aici vorbeste admiratoarea de muzica buna din mine, si cica la petreceri trebuie muzica de petrecere, whatever that is. Trebuie insa neaparat sa vedem filmarea carnavalului, ca au fost destule faze dragute surprinse de camera.

Pentru ca l-am avut alaturi de noi pe Dan, momentul impartirii diplomelor (mai tineti minte ce ne placea asta si la gradinita?) a fost antrenant si placut. O fi el mai lenes la pus chestii pe site, da' ce-i a lui e-al lui: ii merge gura de-ar putea linistit sa vanda castraveti gradinarului, care abia dupa o vreme si-ar da seama c-a fost facut din vorbe :). 

Ca sa termin, totusi, spun inca o data ca a fost o seara placuta, am ras, am dansat si ne-am simtit bine. Mi s-a parut ca glumele au alunecat mai putin decat altadata spre umorul de autobaza (pe care-l detest :D) si mai mult spre ironia fina si discreta, gratie Domnului Craciun. Care are toata admiratia noastra, pentru multe si nenumarate :). Prietenii broscari din Ungaria cica mai vin si la anu', poate in numar mai mare. Speram ca si cei veniti din Dej si Oradea cred la fel :P. Prietenii broscari din tara care au vrut sa vina si n-au mai putut, din diverse motive (inclusiv politienesti :D) sunt asteptati data viitoare. Bine, pana atunci vor mai exista prilejuri de intalneala si lasare cu chef, nu-mi fac probleme :). Numa' broastele sa ne traiasca si sa ne poarte prin cele zari.
(Poze, de indata ce mai primesc de la lume, sa le incarc in photobucket.)

Restaurare Doka I

Intrucat pasiunea de anu' trecut (si asta, ca inca mai e de lucru) a consortului a fost restaurarea busului, ii dau cuvantul sa povesteasca despre :)

Restaurarea lui doka a inceput in iunie. Inainte de inceperea lucrului efectiv a fost facuta o estimare a starii in care se afla masina, adica tinichigiul a venit si s-a bagat pe sub masina, a intors-o pe toate partile si dupa vreo 45 de minute a facut o lista cu partile care trebuie schimbate, partile care se gasesc noi si cele care trebuie confectionate de mana. Bineinteles ca mai tarziu cand a inceput sa taie au iesit la iveala si alte probleme, dar nimic de nerezolvat. Problema cea mai mare era ca reparatia anterioara la tabla a fost una foarte prost facuta, asta am putut observa si eu cu un ochi nu tocmai de specialist.
Situatia la prima vedere arata astfel: trebuiau schimbate amandoua aripile fata cu tot cu prag, aripile spate, partile din spate pe care sint prinse stopurile (astea trebuiau facute de mana pornind de la unele de bus pentru ca la doka sunt diferite si nu se mai fabrica), pragurile de pe laterale, traversa din spate de dedesubt cu tot cu suportii de cric si trebuia refacuta platforma spate pentru ca avea taiata o usa de vizitare la motor care nu exista din fabrica.
Primul pas a fost sablarea obloanelor, usilor si barilor si si refacerea lor unde era cazul.

Pentru a se putea lucra mai usor si a ajunge in toate partile afectate de rugina a fost inlaturata podeaua benei.

Foarte afectat de rugina a fost si un element al sistemului de incalzire.

A urmat taierea si inlocuirea aripilor interioare si exterioare spate, confectionarea si inlocuirea partilor cu semnalizatoarele.

Inlocuirea suportului de baterie, aripilor fata, si pragurilor.

Cam asta a fost in mare partea de tinichigerie.
Continuarea in episodul urmator.