Jurnal de bord: Live blogging: Rosia Montana si Scarisoara

Spalat si pregatit bus - check
Cautat cazare si facut rezervari - check
Pregatit bagaje - check
Alimentat - aaaa...mda
Luat bani si acte - check
Facut ultimele cumparaturi - check
Incarcat busul - check

Bun, suntem gata de drum. Mergem sa ne rapim pasagerul de la serviciu si porniiiim! Pe drum o sa ne intalnim cu Osi, proaspat odihnit si trecut prin toate procedurile posibile la Bazna :P si o sa ne facem intrarea triumfala in Rosia Montana candva deseara. Probabil pe intuneric, dar nu-i nimic, o sa ne vada in toata splendoarea noastra maine :D

Nenumarati fani, stay tunned, revenim de pe drum cu relatari calde. Cu poze, desigur, abia duminica seara, cand ajungem la calculatorul omenesc. Drum bun s-avem!

Evident, n-am avut semnal odata intrati in Apuseni. Romtelecom rules aici, asa ca trebuie sa scriu offline, in speranta ca oi putea si posta la un moment dat.

Vineri seara am ajuns destul de tarziu in Rosia Montana, unde urma sa ne cazam pentru prima noapte. O buna parte din drum am avut parte de reglaje la motor - ba marit avansul, ba micsorat avansul, ba "parca era mai bine inainte", de mi s-a acrit :D

Bietul Osi ne-a asteptat in Teius de i s-au lungit urechile, noi am intarziat destul de mult, am iesit cu greu din Cluj, fix la ora cand mergea toata lumea acasa de la serviciu.

Drumul de la Teius la Rosia Montana a fost frumos, si probabil l-am fi savurat mult mai mult daca l-am fi facut pe lumina. Asa a fost putin ciudat, plin de serpentine, noi obositi, busul mergand nu tocmai grozav... Dar in cele din urma am ajuns la Rosia un pic inainte de 10. Fara sa stim unde exact e casa in care urma sa ne cazam, deoarece tanti cu care vorbisem la telefon mi-a dat doar repere (in piata, o casa cu multe flori pe scari si cu multe scanduri in curte :D) fara adresa exacta. Am nimerit surprinzator de repede (foarte multe flori si scanduri, intr-adevar!). Dupa ce ne-a condus prin tot felul de cotloane dubioase, am ajuns in sfarsit in camere. Desi obositi, n-am cedat fara o pizza la crasma locala (o pizza surprinzator de buna, in Baia Mare n-am mai mancat de mult timp una asa de buna).

Casa cu flori si scanduri

Cotloanele :P

Azi dimineata ne-am trezit cu noaptea-n cap (noi ajutati de Alla, Migu si Osi de bunavoie) si am facut o plimbare matinala prin Rosia Montana. E un loc frumos, pacat ca e atat de notoriu acum din pricina scandalurilor cu super-minerii corporatisti. Din pacate probabil ca peste o vreme nu va mai fi un loc chiar asa frumos. Tanti la care am stat ne-a povestit cum acum doi sau trei ani, cu ocazia Fan Festului, cineva le-a facut surpriza sa-i lase fara apa, probabil cu speranta ca turistii vor disparea pentru a nu mai reveni in vecii vecilor. Pana la urma povestea s-a rezolvat, aveau la casa o aductiune suplimentara de apa si n-au avut mult de suferit. Ca prin minune, apa a revenit dupa terminarea festivalului. Ea zicea ca problema n-a fost intamplatoare, n-ar fi avut de ce sa lipseasca apa pentru ca, vorba ei, ploiase in zilele anterioare si apa era din plin. Dar na, nu se pune natura cu Gabriel.

Pe drum am intalnit o vaca mare amatoare de gratar :P

In Rosia am vizitat doua muzee, cel gratuit, amenajat de susmentionatul, unde custodele a ridicat in slavi corporatia pana ne-a venit rau, si cel amenajat de catre stat, in vechile galerii romane. Vizita aceea a fost cu adevarat deosebita (in plus am avut norocul chior de a ajunge fix cand intra o noua tura de turisti, vizitele fiind programate cam din doua in doua ore). Ghidul ne-a explicat cu lux de amanunte cum se desfasura mineritul inca de acum mai bine de doua mii de ani si a raspuns la absolut toate intrebarile, oricat de naive :).

Muzeul lu' Gabriel

Galeriile romane

Am fi vrut sa vizitam si Abrudul, insa pentru ca intentionam sa ajungem si la Scarisoara, am renuntat din lipsa de timp. Am pornit pe la pranz spre Scarisoara, unde suntem si acum, la cea mai faina cazare ever.

Povestea cu cazarea trebuie relatata amanuntit, pentru ca eu una n-am mai trecut prin asa ceva. Caut joi cazari in zona Scarisoara si dau peste cabana in care suntem acum. Suna super bine prezentarea, asa ca am sunat. "Buna ziua", zic, "sun pentru cazare, aveti cumva doua camere libere pentru sambata noaptea?". "Am" "Am vazut pe site ca o camera e 70 de lei, asa a ramas?" "50 e bine?" imi raspunde omul, "cand ajungeti?" "Pai probabil sambata spre seara, mergem sa vizitam si pestera si probabil dupa aceea venim". "Bine", zice el, "eu sunt ocupat weekendul asta cu targul de turism de la Albac asa ca nu va pot face de mancare, dar aveti bucatarie cu de toate acolo. Vezi, cabana-i langa postul de politie. Deasupra portii gasesti cheia de la poarta, cheia de la usa e sub prag, alegi ce camere vrei si va descurcati". Dupa o pauza de cateva secunde in care mi-au trecut prin cap tot felul de scenarii, intreb timid "pai si cum facem, cui platim, ca noi probabil plecam duminica dimineata". "A, pai este la intrare un fier de calcat vechi, il deschizi, lasi banii acolo, pui cheile la loc si totu-i in regula. S-ar putea sa mai fie o familie acolo, eu nu cred ca ajung". Aici am facut doar un rezumat al conversatiei, insa ideea principala e ca proprietarul a fost super dragut, mi-a dat o groaza de explicatii cu privire la vizitarea pesterii Scarisoara si m-a facut sa ma gandesc ca totusi oamenii faini nu-s chiar extincti :D. Bine, mie mi-ar frica sa-mi incredintez casa cu atata usurinta unor necunoscuti :).

Acum suntem aici, eu scriu sperand ca maine sa am parte cat mai curand de semnal (deci am gasit un minus, nu este internet :P), Alla doarme si baietii filosofeaza la o bere afara pe terasa. Maine o pornim spre casa, inca nu stim exact pe ce traseu. Mai este vreme sa ne hotaram, daca ne trezim si maine la 6 jumate...:P.

A fost o zi placuta azi, cu exceptia faptului ca busul a facut (iar) figuri. Stiu ca ar trebui sa fiu obisnuita de-acum si sa nu mai intru in fibrilatii de fiecare data cand ceva merge aiurea (la masini ma refer acum, cu restul chestiilor care pot si merg aiurea inca nu m-am obisnuit chiar in asa hal :P), da' zau ca-mi creste tensiunea de fiecare data cand Dragosh se incrunta si incepe sa se gandeasca ce reglaje ar trebui sa imbunatateasca situatia :D. Un alt minus al zilei a fost episodul in care un camion (cu soferul probabil beat, la cum a reactionat si la ce privire goala avea) venind pe celalalt sens a pus o frana brusca, din care cauza s-a asezat de-a curmezisul pe sosea si a inceput sa alunece inspre broscuta lui Osi. Noroc ca el a fost pe faza si a tras spre marginea soselei cat de tare a putut, insa franele lui si ale noastre, ca eram chiar in spatele lui, au fost greu incercate. Am si vazut broasca intrand in camion si noi in broasca, brrr. Dar destul cu povestile, se face tarziu (si frig) si pe mine ma ia un soooomn... Ne auzim maine, dupa ce iesim din(tre) munti.

Suntem pe drum acum, spre Turda, dar am facut o pauza de pepene si balaceala pe malul Ariesului.

Tocmai am dat o raita prin Rimetea, frumos sat! Cu case unguresti restaurate profesionist, are un aer foarte putin romanesc :D.

Bun, sa exploram, zic!

Punctul de maxim interes pentru Alla in Rimetea :P

Ieri am coborat de doua ori sub pamant! Odata in Rosia Montana, in galeriile romane, apoi la Scarisoara. De pestera am fost un pic dezamagiti, ne asteptam sa fie ceva mai mare (si mai profesionist iluminata, daca tot gazduieste cel mai mare ghetar subteran din Europa). In schimb coborarea pana la pestera a fost spectaculoasa. Diano, sa traiesti, fara mei tai nu stiu cum am fi scos-o la capat :).

Se pare ca nu-mi prea iese faza cu live bloggingul, mergem prin tot felul de coclauri unde nu avem semnal (in Scarisoara n-am avut semnal nici la telefoane). Nu-i nimic, perseverez :D. Probabil in apropiere de Turda o sa invie si rds-ul si pot si eu sa ma linistesc cat de cat :P.

Echipa (umano-automobilistica)