Live blogging: Transalpina

Weekendul asta era planificata plecarea la intalnirea de broscute de la Gyomaendrod, insa din motive de socoteala pasaportistica de-acasa nepotrivita cu aia din targ, nu s-a mai putut. Ca sa nu ramanem totusi acasa, daca tot eram pe picior de plecare (si eu cu examenul proaspat luat, trebuia clar sarbatorit cumva :P) am zis ca ar fi momentul sa ne mai vizitam putin tara, asa ca am luat doi prieteni si inca o broscuta si am pornit sa cucerim soseaua situata la ce mai mare inaltime din tara. Care nu este Transfagarasanul, cum s-ar putea crede, ci Transalpina.

Vineri dupa pranz am incarcat Karmann-ul si broscuta mov si am pornit la drum, ghidati de gps-ul lui Osi, care, asa cum stim, nu circula fara :P.

Seara am poposit in orangeria resedintei de vara a baronului Brukenthal, din Avrig, care in cort, care in paturi omenesti. Portarul care ne-a intampinat a fost tare de treaba, ne-a oferit loc de cort in prezidiu, in buza salii festive.
Abia dimineata am reusit sa vedem imprejurimile si sa vizitam gradina Palatului. Din pacate lipsa fondurilor nu-i permite sa se prezinte in toata splendoarea, insa e frumos si asa.

Planul palatului si al gradinii

In gradina

Orangeria, unde sunt acum camere pentru calatori

Gradina franceza

Calatorii

Aleea pe care am intrat in gradina

Acum am pornit spre Sebes, de unde o sa incepem urcarea pe Transalpina. Poze o sa pot pune doar de acasa, de pe ipad (da, inca vreau laptop!) nu pot. Probabil ca sus n-o sa mai am cine stie ce semnal (traiasca digi mobil, deocamdata s-a dovedit salvator, Alla stie :D). Daca avem semnal, o sa va povestim ce frumos e pe drum ;) Intre timp scuzati erorile de scriere, asta-mi scoate peri albi, le repar cand pun mana pe o tastatura normala.

*****

E 11 si-un pic, am ajuns in Sebes. Am trecut prin multe sate faine pe drumul incoace, ingrijite, cu case frumoase, curate, nemtesti, ce mai :P. Ba chiar am avut onoarea si neasteptata satisfactie sa trecem pe langa Halewood (sa nu uit pozele, sa nu uit pozele!)

Deocamdata s-a cam dus semmnalul, dar nu ma las. Plus ca daca n-am poozele alea care fac cat o mie de cuvinte, nu-mi raman decat cuvintele :D

******

Suntem sus, la Obarsia Lotrului, fara semnal, evident. Tocmai am facut o pauza de masa ca de la atata urcus ni s-a facut o foame de vulpe, vorba Allei. Pe drum am gasit afine, asa ca acum suntem cu buzele violete. Pana aici drumul a fost frumos, ceva mai aglomerat decat Transfagarasanul (dar e drept ca acolo am urcat la sfarsitul lui septembrie si acum e abia inceputul lui august, lumea e inca in concediu ori vacanta si se plimba). Ne-am intalnit cu o gramada de motociclisti si biciclisti. Astia mi se par tare temerari, trei cu care am vorbit veneau de la Curtea de Arges, trecusera Transfagarasanul si acum isi incercau puterile si cu Transalpina. Si nu pareau deloc sfarsiti :D

*****

In sfarsit semnal - in Petrosani. Aici o sa dormim in noaptea asta si maine pornim spre casa, cu o pauza de balaceala pe undeva pe traseu. Initial voiam sa facem o baie dimineata, inainte sa pornim, intr-un complex din apropiere, insa cina luata acolo ne-a facut sa ne schimbam planurile si sa cautam altceva. Om vedea maine.

Am tot facut comparatii cu Transfagarasanul azi. Pana la un moment dat aveam impresia ca Transfagarasanul e mai maiestuous, mai "de fite"' in vreme ce Transalpina e mai asa, un drum de-un mic si-o bere, impresia intarita de multimea oamenilor iesiti la iarba verde pe traseu, de nu se mai vedea drumul din cauza fumului de gratare si-a gazelor de esapament. Dupa Obarsia Lotrului, insa, de unde incepe cea mai faina parte a traseului, parerea mi s-a schimbat complet. Merita facut drumul de la Novaciu la Obarsia Lotrului oricand. Ce poate fi mai fain decat sa calatoresti printre nori, sa vezi coamele mai joase aurite de soare, sa ai intr-o parte stanci maiestuoase si in cealalta vai ametitoare, sa te saluti cu gura pana la urechi cu altii care calatoresc doar pentru placerea drumului si nu pentru a ajunge doar dintr-o parte in alta.
Evident ca am ramas fara baterii la aparatele de fotografiat tocmai in partea cea mai spectaculoasa a drumului, dar tot am reusit sa le stoarcem ultimele picaturi de energie si sa facem cateva poze de reclama. Abia astept sa ajungem maine seara acasa si sa le descarcam, sa pot urca cateva si aici.

Sus, sus, sus, la munte sus

Traseul

Huruit de broscuta pe Tansalpina


In concluzie, a fost o excursie inspirata (inca mai e, ca n-am ajuns acasa :P), si va recomand din inima Transalpina, mai ales partea dintre Obarsia Lotrului si Novaciu. Si restul drumului e ok (mai ales ca se lucreaza intens pe el si e asfaltat in proportie de 90%), insa nu simti cu adevarat ca esti pe coama muntelui decat pe ultima parte a traseului, cand ti se deschid toate in jur. Fain, sigur mai venim.

 Mai multe poze