16 august 2009

Gyoma&Röd 2009

Cu o saptamana intarziere, din motive intemeiate, vine si povestea intalnirii de la Gyoma. Asa, de dragul vremurilor trecute, am hotarat sa mergem in coloana cu cei care urmau sa plece, ca si noi, vineri dimineata – respectiv Weiss si Andrea cu Csilla (pana ma corecteaza careva care stie cum se scrie, iertare!). N-am intalnit, ca de obicei, la OMV-ul de la iesirea din oras si-am pornit-o voiniceste. Pana peste vreo 5 km, cand Alla a declarat ca vrea pe iarba la pisu. Am oprit, le-am spus celorlalti s-o ia inainte ca-i ajungem; alarma fusese falsa, desigur. Si s-a mai repetat de vreo 3-4 ori. Ultima oara, ca sa stim ca o sa fie o calatorie cu peripetii, ca de obicei, masina n-a mai pornit. Nici macar dupa surubelnita aplicata in electromotor, dupa o reteta veche si verificata. Norocul nostru ca ne-a ajutat un nene sa o impingem, asa a pornit foarte frumos. Era clar ca nu mai puteam opri motorul – sau cel putin nu in locuri in care nu existau conditii de impins :))

Ei, dar intarzierea asta a noastra ne-a facut sa ramanem destul de in spatele celorlalti. Si ca sa continuam sirul de intamplari menite sa-ti taie cheful de drum, la intrarea in Satu Mare se rupsese o bariera, asa ca circulatia era complet paralizata. Bine-nteles, restul echipei trecuse de ceva vreme si o pornise spre Valea lui Mihai, pe unde trebuia sa iesim din tara. Deoarece n-aveam nici un chef de stat aiurea-n mijlocul drumului, am hotarat sa mergem pe drumul clasic, pe la Petea, asa ca i-am sunat sa le spunem ca nu-i mai ajungem si eventual ne intalnim pe drum, in Ungaria. Nici lor nu le mergea insa mai grozav – erau si ei opriti din cauza unui accident de tir :D

Am mers voiniceste pana cand am ajuns pe la 50 de km de destinatie, cand nu s-a mai putut cu Alla, a fost musai sa oprim; asa ca am cautat un drum laturalnic destul de lung si putin in panta (conditii ideale, deh!), de unde sa putem porni. Si-am facut o pauza de vreo jumatate de ora, ca Alla nu s-ar mai fi urcat inapoi. Numai bine, pe cand ne pregateam totusi sa pornim, am vazut trecand masina lui Weiss. El nu ne-a vazut, noroc cu fetele, care au oprit si m-au ajutat sa imping Karmann-ul. Relativ usor :).

Ajunsi la Gyoma am cautat loc de cort aproape de trupa reunita de la Timisoara & Bucuresti (sau Tulcea, dupa caz :P), am montat cortul si-am pornit in recunoastere. Masini frumoase o gramada! Lume faina, prieteni vechi si noi, cald, soare, voie buna… ce mai, conditii ideale :). Cel putin pana seara, cand mie nu mi s-au mai parut asa ideale, era cam galagie pentru Alla. Dar in a doua noapte s-o fi obisnuit deja, ca a dormit dusa, contrar bunului ei obicei ;). Despre cat a fost de greu s-o scoatem din apa…. stie toata lumea care se afla pe langa piscine :P. Am mai spus eu, o sa se faca sirena. Ca si sonor corespunzator are :P

Vineri seara au mai aparut si alti apartinatori ai clubului nostru, respectiv Vlad si Mulea cu VW-uri si Simionescu cu-al lui Caravelle. Frumoasa masina, nimic de zis, da’ parca merge o broasca :).

Despre parada traditionala la Gyoma pot povesti doar din auzite si din amintirile de anii trecuti. Fiind cam tarziu si cam lunga, n-am indraznit sa merg cu Alla, noi am stat in tabara si-am asteptat broscutele inapoi. Dar pregatirile facute inainte de drum si halul in care aratau masinile (si uneori soferii) dupa parada mi-au spus c-a fost un succes :P. Pentru cine nu stie (chiar asa, cine???), specificul paradei de la Gyoma este bataia cu apa. An de an armele si rezervoarele de apa devin tot mai sofisticate, tragatorii isi imbunatatesc abilitatile de tras la tinta, trecatorii cad victime… ce mai, un carnagiu acvatic :P, ca tot suntem in zona cu ape termale. Fiind un asa eveniment fain, toata suflarea orasului iese pe strazi (inarmata corespunzator, desigur) si asteapta masinile. Care cu furtune, care cu galeti, care cu pusti sau pistoale cu apa, care cu baloane – ce se gaseste pe langa casa omului. Nici broscarii nu se lasa mai prejos, ce credeati? Am vazut un rezervor intr-un Price… mama-mama! Nu cred ca le-a fost usor celor aflati in raza de actiune a dusurilor montate la rezervor :))

Seara au fost din nou concerte – le-am zis din nou cateva in gand, desigur. Si muzicantilor, si alora care-si gasisera sa puna tara la cale (in maghiara) langa cortul nostru, candva pe la 4 dimineata :P

Duminica am pornit destul de dimineata, aveam inca o groaza de lucruri de pregatit pentru luni, asa ca n-am prins inchiderea oficiala. Desi sambata Dragosh cu ajutoarele au mesterit ceva la Karmann si totul parea ok, cand am oprit in Debrecen a trebuit sa imping iarasi ca sa pornim. Norocul meu ca opriseram intr-o usoara panta si a fost destul de lejer. Dar pana in garaj n-am mai oprit motorul :D Deja Alla spune ca “mai megem la Ghiomo, mai megem”, asa ca-mi inchipui ca o sa fim prezenti si la anu’. Si la multi ani.
Si pana incarc pozele in albumul din photobucket, gasiti poze aici, aici si aici. Enjoy!